Asta seara cosmoteul a luat o pauza… subit, foarte multi utilizatori au constatat ca nu mai au retea. Gurile rele spun ca aceasta eroare se va remedia abia pe 9 decembrie, eroare ce este prezenta doar la cartelele preplatite.

Cert este ca acest eveniment a enervat multi utilizatori, ce nu vor fi linistiti decat prin muuuulte minute gratuite.

Daca nu ar avea aceste oferte imbatabile, le-as spune papa celor de la cosmote.

 

Ps. am crezut initial ca mi s-a ars cartela, caci s-a mai intamplat acum putin timp si..ghici ce: m-a costat 39 de lei fitza mea de a imi pastra numarul de telefon, serviciu care la alte companii de telefonie este gratuit.

 

 

Chiliman: “Azi am închis un magazin de etnobotanice, a doua zi a fost redeschis de cineva sus-pus”.

Primarul celui mai mare sector al Capitalei, a ieşit la atac împotriva guvernanţilor, copleşit, spune el, de “infracţionalitatea care a crescut alarmant”.

Andrei Chiliman cere Guvernului să ia măsuri rapide pentru a le contracara pe cele luate în vară. Reducerea forţelor poliţieneşti a lăsat culoar liber cămătarilor, interlopilor şi infractorilor mărunţi, se  plânge edilul.

El  a dat exemplul unui magazin de plante etnobotanice din cartierul Pajura care a fost  închis la cererile disperate ale cetăţenilor din zonă. Cu toate acestea, magazinul de droguri legale fusese redeschis a doua zi, iar marga confiscată fusese returnată,  “mulţumită unor structuri din Ministerul Administraţiei şi Internelor”, a declarat Chiliman.

Ce părere aveţi, ce măsuri ar trebui luate pentru a închide aceste magazine?

 

The sneezing panda

Posted: November 22, 2010 in Uncategorized
Tags: , ,

Adaptarea scenică a romanului poliţist “Cele treizeci şi nouă de trepte” de John Buchan, s-a jucat sâmbăta aceasta, 20 noiembrie la Nottara.

Piesa, deşi are o tematică poliţistă este de un comic debordant. În primul rând, faptul că personajele sunt jucate de doar 4 actori, care “îşi schimbă faţa” nu în culise, ci înaintea spectatorilor. Apoi, ironia referitoare la politeţea tipic englezească ce este scoasă în evidenţă într-unul din momentele spectacolului.


Din distribuţie fac parte : Luminiţa Erga, Alexandru Jitea, Adrian Văncică, Alexandru Mike Gheorghiu.

Richard Hannay este  un londonez plictisit, fără prieteni care se duce într-o seară la un spectacol de varietăţi. Odată cu acest moment, viaţa lui devine brusc interesantă. O cunoaşte pe Annabella Schmidt, care era urmărită de doi agenţi, şi o duce la el acasă. Dimineaţa însă îi rezervă surprise, căci o găseşte pe femeie moartă, chiar la el în casă. Ştiind ca avea sa fie socotit drept vinovat, el fuge în Scoţia, pentru a afla şi răspunsurile legate de moartea femeii, şi ce reprezintă cele  “39 de trepte”, despre care aceasta îi povestise până să fie ucisă.

Finalul nu vi-l dezvălui, vă las pe voi să urmăriţi în programul teatrului când se mai joacă aceasă piesă, şi să o urmăriţi.

Carolin Bildstan, în vârstă de 56 de ani, din Statele Unite a fost arestată după ce a atacat un poliţist cu vibratorul.

Femeia a luat cina într-un restaurant dintr-un orăşel din Illinois, apoi a plecat fără să plătească ceea ce a consumat. Pentru că nu era prima abatere a femeii, proprietarii localului au chemat poliţia.

Bildstan a fost prinsă, în stare de embrietate, în centrul oraşului. Pentru că nu avea bani, femeia a fost escortată până la locuinţa sa. Acolo, într-un moment de neatenţie agentul a fost atacat de hoaţă cu un vibrator, potrivit site-ului ziare.com. În prezent, Carolin Bildstan este acuzată de atac armat împotriva unui ofiţer de poliţie.

sursa: Libertatea.ro

Anton Duma, un băcăuan în vârstă de 44 ani a plecat în Europa pe bicicletă să caute şi descopere liniştea şi să fotografieze cele mai frumoase locuri.

Radu Sebastian : De când mergeţi pe bicicletă?

Anton Duma : Merg pe bicicletă de când mă ştiu. Am început să pedalez cam pe la 4 ani, şi deşi am avut perioade de pauză, nu am renunţat la acest sport.

R.S: Ce alte pasiuni mai aveţi?

A.D: De-a lungul vremii am avut mai multe pasiuni, printre care înotul, cititul, atletismul. Dintre toate, am rămas doar cu câteva cum ar fi ascultatul de muzică bună, să călătoresc cu bicicleta, să fac poze, să caut şi descopăr liniştea.

R.S: Ce înseamnă pentru dumneavoastră mersul pe bicicletă ?

A.D: Bicicleta pentru mine înseamna mai mult decît credeam cândva, este un mijloc cu care mă deplasez destul de armonios către oaza mea de linişte. Ea îmi oferă mai mult decît satisfacţia de a calatori, îmi umple acel gol pe care-l formasem de-a lungul căutărilor mele printr-o formă ecologică şi sănătoasă a liniştii. Pe scurt bicicleta îmi oferă imunitate fizică şi pshihică. Mersul pe bicicletă pentru mine înseamnă o călătorie ecologică care aduce multă armonie şi pace lăuntrică, regăsire.

Printr-o călătorie ecologică poţi dobândi armonia şi pacea interioară, deoarece nu poluezi, nu distrugi, oferi un sacrificiu naturii prin efortul pe care-l depui, iar natura te răsplăteşte cu imagini frumoase, stări interioare fantastice.

R.S: Care a fost prima dvs călătorie mai lungă ?

A.D: Prima mea călătorie mai lungă a fost prin anii 1990 pe ruta Budapesta-România- Bacău în 4 zile şi jumatate, pe o distanţă de 980km. Iar returul tot pe aceeaşi rută, de data asta, în 6 zile.

R.S: Cum v-a venit ideea de a face turul Europei pe bicicletă ?
A.D: Pare o nebunie ceea ce am facut dar prin nebunia asta atrag foarte mulţi oameni care vor să iasă din monotonia vieţii. Aceşti oameni văd în nebunia mea, o nebunie frumoasă.

Înainte am mai făcut două tururi mai mici, tot prin Europa, prima dată 4500-4700 km, iar a doua oară 6.800 km. Aceste tururi au fost de încălzire, să mă testez.

Am visat să fac turul lumii de mic copil şi mi-am zis să încep treptat. Cum anterioarele mele tururi nu s-au legat din motive financiare, m-am decis să plec a treia oară ca să fac un tur mult mai mare, să mă descopăr în necunoscut.

R.S: Care a fost bugetul alocat călătoriei?

A.D: Singurul meu sponsor oficial în România a fost asociaţia Iubim Natura, care m-a sprijinit cu 200 de euro.

Am văzut că nu reuşesc nicicum să conving pe nimeni să mă sprijine, m-am împrumutat de 150 de euro, şi “am luat taurul de coarne”.

Pare de asemenea şi acest aspect o nebunie, iar în ciuda descurajărilor care veneau cu duiumul, nu am renunţat la plecare, ci din contră am trimis comunicate de presă, un anunţ pe forumul cicliştilor, iar pe data de 28 iulie 2009, din satul unde m-am născut, am purces la drum.

Bugetul meu a fost de 150 de euro +200 sprijinul de la asociaţia Iubim Natura – Bacău

Cu aceşti bani am plecat, dar pe traseu am fost ajutat şi sponsorizat de mulţi oameni de bine, printre care majoritatea români, fraţi, consăteni, prieteni, cât şi străini. Pe parcursul drumului, am lucrat prin Italia şi Anglia, unde am adunat cam 1500 de euro.

Însă,  restul de bani, în jur de 2000-2200 de euro au fost oferiţi de diferite persoane, după cum am spus mai sus. Aceşti oameni au fost sponsorii mei, lor le mulţumesc! Oameni simpli, mulţi dintre ei au fost mândri şi bucuroşi să mă ajute. Mulţi dintre ei mi-au zis: “Pentru că faci un lucru frumos pentru  ţară, să vadă şi alţii că şi noi putem!”

Am să-i port mai departe, aşa cum i-am purtat şi în acest tur, pe aceşti oameni, în gândurile mele, în inima mea, iar povestea asta o dedic lor, acelor care au contribuit pentru ca eu să  reuşesc în această expediţie.

De unde am cerut şi am încercat să obţin sprijin (primăria din comună, firme), nu am primit nimic, iar de la cei de la care nu am cerut am primit !

R.S: Ce părere au avut prietenii şi colegii dumneavoastră de aceasta idee?

A.D: Prietenii…

Cei care înţelegeau ce fac (cicliştii), au avut o impresie foarte bună şi au venit la start, m-au însoţit pe drumul de plecare . Nu ştiu câţi dintre ei ar fi fost siguri de reuşita mea, eu însă eram, şi nu mă interesa ce gândeau ceilalţi. Eu ştiam că orice descurajare atrage frica, or eu nu doream să mă alimentez cu aşa ceva. Ignoram pur şi simplu veştile rele, neplăcute din partea oricui. Dacă de exemplu  cineva îmi spunea: “Vezi că pe acolo e periculos, sau vezi că s-a anunţat asta sau asta” …eu îi ziceam: gata, stop, nu mai continua! Nu vroiam să aud  nimic negativ, rău.

Este şi asta o artă , o realitate de a învinge, de a reuşi.

R.S : Prin ce tari aţi trecut?

A.D : Bulgaria, Turcia, Grecia, Macedonia, Albania, Muntenegru, Serbia, Bosnia Herţegovina, Croaţia, Slovenia, Italia, Monaco, Franţa, Spania, Portugalia, Belgia, Olanda, Germania, Austria, Italia, Ungaria, România.

R.S : Care a fost cel mai frumos loc pe care l-aţi văzut şi fotografiat în lunga dvs. plimbare?

A.D : Locuri frumoase …poze frumoase ? …Toate locurile sunt frumoase când eşti deschis către cunoaştere, când descoperi că fiecare loc are farmecul lui, aşa cum fiecare ţară are peisajele ei frumoase.

Mi-a plăcut mult în Macedonia, o ţară cu oameni naturali.

După care Coasta Dalmaţiană, care are peisaje fantastice, de basm. Bosnia, cu natura ei. În Scoţia mi-a plăcut blândeţea oamenilor, căldura lor.

R.S: Ce planuri de viitor aveţi ?

A.D: Doresc să colind lumea. Mă interesează în mod special un alt continent cum ar fi Asia, visez de mult să ajung prin Mongolia, China, Thailanda, India sau Tibet.

Pentru anul viitor pregătesc un proiect, tot pentru Europa, o aventură cu scop caritabil. Aş pedala oriunde şi oricând, dar implică organizare multă, cheltuieli, fonduri de care momentan nu dispun.

Dacă aş găsi un suport material, aş pleca şi într-un tur al lumii, oricând.

Doresc să călătoresc în multe locuri, şi să adun materiale pe care să le prezint şi ofer românilor de aici, celor care nu pot (nu vor) să experimenteze, să călătorească. Poveşti, imagini, experienţe filmate, documentare. M-am convins că din şaua bicicletei lumea de vede altfel. Vreau să împărtăşesc acest sentiment şi celor din jur.

Aşa cum pentru  mine călătoriile înseamnă viaţă, tot aşa pentru  mulţi dintre oameni ar trebui să însemne măcar un moment de viaţă, un moment de trăire printr-o călătorie interioară, iar o dată începută această călătorie nu le va fi greu să înfrunte greutăţile vieţii, greutăţi peste care vor trece cu zâmbetul pe buze şi cu inima deschisă spre iubire.

Dacă aceste  lucruri se întâmplă, atunci nici ei nu vor fi departe de a se descoperi, fiecare pe sine aşa cum m-am descoperit eu în  călătoriile mele.

Schimbarea spre ceea ce numim ,,bine,, trebuie să plece din interiorul fiecăruia dintre noi,  nu să aşteptăm ca cineva, de undeva, să vină şi să ne schimbe.

După cum spunea şi marele Gandhi: “TU trebuie să reprezinţi schimbarea pe care vrei să o vezi in lume!“

Foto: Anton Duma

Mai multe informaţii despre minunata sa călătorie puteţi găsi pe blogul său : http://cicloturistroman.blogspot.com/

Astazi, 13 noiembrie 2010 aerodromul Clinceni a fost gazda primei editii a “Cupei Mihai Dobre Tone”.

Cupa a fost organizata de Aeroclubul Romaniei in memoria celui ce a fost Mihai Dobre Tone, Mishu cum era cunoscut printre prieteni si colegii de breasla.

Totul a inceput la ora 10, cand au inceput sa stranga participantii la cele doua sectiuni: Triax si Pendular ( avioane ultrausoare si motodeltaplane). S-au strans piloti din mai multe aerocluburi teritoriale, cat si particulari, veniti chiar in raid de la Constanta.

Printre concurentii acestei competitii, s-au numarat in primul rand tineri  proaspat brevetati, elevi ai AR, care au incercat sa isi demonstreze valoarea, in proba de aterizare la punct fix.

Speram doar ca aceasta cupa sa aiba continuitate si in anii urmatori, si totodata sa aiba cat mai multi participanti.

Felicitari pentru organizare !

Iata si castigatorii celor doua categorii :

Multumesc lui Bogdan Enachi pentru cele doua poze .

Spotterii de serviciu:

Nici nu s-a intamplat, ca a si fost postat in tabloidele online. Este vorba despre mica si aprinsa discutie dintre Simona Gherghe si Simona Senzual, petrecuta pe platoul Acces Direct.

Analizand ce s-a intamplat, analizand si alte emisiuni nu pot decat sa declar ca Simona Gherghe era mai ok la stiri. In cadrul Acces Direct, ea are o tendinta de a se arata superioara, zic eu, invitatelor. La stiri nu prea avea cum sa faca asta, iar de prezentat prezenta super. Nu ma intelegeti gresit, si Acces Direct il modereaza misto, ma bucur cand o vad ca le da peste nas pitipoancelor…Dar, nu cred ca este altceva decat dorinta ei de a iesi in evidenta, de a se arata superioara lor.

În acest top vă prezentăm cele mai ciudate recorduri realizate de oameni din întreaga lume.

Guinness World Records, cunoscută până în anul 2000 sub numele de The Guinness Book of Records este o carte de referință. Publicată anual, The Guinness Book of Records conține o colecție recunoscută internațional de recorduri mondiale, atât cu performanțe umane cât și cu lucruri extreme ale lumii naturale.

Albumul în sine deține un record mondial, fiind cea mai bine vândută serie de carte, deţinând şi drepturi de copyright.

V-aţi întrebat vreodată cine are cel mai lung păr din lume? Sau cine a suferit cele mai multe intervenţii chirurgicale? În continuarea acestui articol veţi afla toate astea, şi nu numai. Dacă reţineţi acest top, cu siguranţă veţi purta o discuţie interesantă când ieşiţi cu prietenii la o terasă.

1. Cele mai multe linguri ataşate pe faţă

4 linguri pe obraji, 5 linguri pe frunte, 1 lingură pe nas, 2 pe buza de sus, câte o lingură la fiecare ureche şi 2 linguri pe bărbie. Aceasta este performanţa realizată de Joe Allison din Marea Britanie. Recordul a fost realizat la 1 aprile 2008, când Joe avea vârsta de 9 ani.

2. Mâncătorul de gândaci


36 de gândaci devoraţi într-un minut, este performanţa lui Ken Edwards din Glossop , Derbyshire, Anglia. Bărbatul este pensionar şi mâncarea gândacilor, este un hobby al bărbatului. Ken Edwards a devenit celebru, după ce un port de televiziune din Anglia, l-a avut ca invitat în direct.

3. Cele mai multe interventii chirurgicale plastice

Cindy Jackson, în vârstă de 53 de ani din SUA a avut cel puţin 47 proceduri cosmetice, inclusiv nouă complete. Cindy Jackson a suferit liftinguri, liposucţii, operaţii la nas, genunchi, talie, abdomen, coapse, buze, bărbie. Chirurgii plasticieni au redus lungimea unor oase, au efectuat machiaj semi-permanent.

4. Cele mai multe cărţi dactilografiate

Folosind un computer şi patru tastaturi fără marcaje şi fără să se uite la ecran, Michele Santelia (Italia) a dactilografiat 67 de cărţi (3,503,013 cuvinte, 19760936 caractere, 23.198 pagini, punctele 263931 , 499554 linii) în limbile lor originale, inclusiv Odyseea, Macbeth şi Biblia. Recordul a fost validat de specialiştii de la Cartea Recordurilor Guiness în 2002.

5. Cel mai bun timp pentru a ieşi din geamantan

Leslie, a avut nevoie de 7.04 secunde pentru a ieşi dintr-un geamantan. Recordul a fost bătut pe 31 mai 2008, în Los Angeles, California, SUA.

6. Cel mai lung păr

16 metri este lungimea părului lui Xie Quiping. Posesoarea acestui păr nu a mai trecut pe la coafor din 1973. Dacă mai sunt pretendenţi la titlul de posesori al celui mai lung păr din lume, Xin nu-şi face griji, pentru că încă nimeni nu a putut obţine o lungime mai mare de 8 metri. Recordul a fost validat de experţii de la Cartea Recordurilor Guiness.

7. Cel mai puternic ţipăt

129 de decibeli, este puterea strigătului lui Jill Drake. Ca să vă fie clar cât este de puternic un astfel de strigăt, închipuiţi-vă că sunetul unui motor reactiv este doar cu 10 decibeli mai mare. Recordul a fost validat de către specialiştii de la Cartea Recordurilor Guiness în 2000.

8. Dieta ciudată

Michel Lotito din Grenoble şi-a descoperit talentul accidental în timpul unei excursii la Londra. Începând cu anul 1966, în meniul lui au fost 18 biciclete, 15 cărucioare din supermarket, şapte televizoare, şase candelabre metalice, două paturi, o pereche de schiuri, o bucată din nava Cessna şi un computer. Se zvoneşte că în acest meniu ar mai fi existat şi un sicriu.

9. Mers cu spatele cu bicicleta cântând la vioară

Adam din Lübeck, Germania, merge cu bicicleta de la 4 ani. Tot la aceeaşi vârstă el a învăţat să cânte la vioară. Cu timpul, el a combinat aceste două predilecţii şi a pus două recorduri mondiale. El a mers 60,45 km cu spatele pe bicicletă în acelaşi timp cântând la vioară. Recordul a fost validat în 2004.

10. Cel mai lung discurs

Lluis Colet a fost înscris în Cartea Recordurilor ca fiind autorul celui mai lung discurs. În 2004, acesta a vorbit timp de 48 de ore. Însă puţin timp după aceasta, recordul lui a fost bătut de un bărbat din India, care a ţinut un discurs de 120 de ore, însă Colet nu s-a lăsat bătut şi a bătut recordul indianului, ţinând un discurs de 124 ore.

Ce părere aveţi? Aţi putea întrece pe cineva din acest top, luându-i locul din Guiness Book?