Pe bicicletă, în jurul Europei, în căutarea liniştii

Posted: November 14, 2010 in Uncategorized
Tags: , , , , ,

Anton Duma, un băcăuan în vârstă de 44 ani a plecat în Europa pe bicicletă să caute şi descopere liniştea şi să fotografieze cele mai frumoase locuri.

Radu Sebastian : De când mergeţi pe bicicletă?

Anton Duma : Merg pe bicicletă de când mă ştiu. Am început să pedalez cam pe la 4 ani, şi deşi am avut perioade de pauză, nu am renunţat la acest sport.

R.S: Ce alte pasiuni mai aveţi?

A.D: De-a lungul vremii am avut mai multe pasiuni, printre care înotul, cititul, atletismul. Dintre toate, am rămas doar cu câteva cum ar fi ascultatul de muzică bună, să călătoresc cu bicicleta, să fac poze, să caut şi descopăr liniştea.

R.S: Ce înseamnă pentru dumneavoastră mersul pe bicicletă ?

A.D: Bicicleta pentru mine înseamna mai mult decît credeam cândva, este un mijloc cu care mă deplasez destul de armonios către oaza mea de linişte. Ea îmi oferă mai mult decît satisfacţia de a calatori, îmi umple acel gol pe care-l formasem de-a lungul căutărilor mele printr-o formă ecologică şi sănătoasă a liniştii. Pe scurt bicicleta îmi oferă imunitate fizică şi pshihică. Mersul pe bicicletă pentru mine înseamnă o călătorie ecologică care aduce multă armonie şi pace lăuntrică, regăsire.

Printr-o călătorie ecologică poţi dobândi armonia şi pacea interioară, deoarece nu poluezi, nu distrugi, oferi un sacrificiu naturii prin efortul pe care-l depui, iar natura te răsplăteşte cu imagini frumoase, stări interioare fantastice.

R.S: Care a fost prima dvs călătorie mai lungă ?

A.D: Prima mea călătorie mai lungă a fost prin anii 1990 pe ruta Budapesta-România- Bacău în 4 zile şi jumatate, pe o distanţă de 980km. Iar returul tot pe aceeaşi rută, de data asta, în 6 zile.

R.S: Cum v-a venit ideea de a face turul Europei pe bicicletă ?
A.D: Pare o nebunie ceea ce am facut dar prin nebunia asta atrag foarte mulţi oameni care vor să iasă din monotonia vieţii. Aceşti oameni văd în nebunia mea, o nebunie frumoasă.

Înainte am mai făcut două tururi mai mici, tot prin Europa, prima dată 4500-4700 km, iar a doua oară 6.800 km. Aceste tururi au fost de încălzire, să mă testez.

Am visat să fac turul lumii de mic copil şi mi-am zis să încep treptat. Cum anterioarele mele tururi nu s-au legat din motive financiare, m-am decis să plec a treia oară ca să fac un tur mult mai mare, să mă descopăr în necunoscut.

R.S: Care a fost bugetul alocat călătoriei?

A.D: Singurul meu sponsor oficial în România a fost asociaţia Iubim Natura, care m-a sprijinit cu 200 de euro.

Am văzut că nu reuşesc nicicum să conving pe nimeni să mă sprijine, m-am împrumutat de 150 de euro, şi “am luat taurul de coarne”.

Pare de asemenea şi acest aspect o nebunie, iar în ciuda descurajărilor care veneau cu duiumul, nu am renunţat la plecare, ci din contră am trimis comunicate de presă, un anunţ pe forumul cicliştilor, iar pe data de 28 iulie 2009, din satul unde m-am născut, am purces la drum.

Bugetul meu a fost de 150 de euro +200 sprijinul de la asociaţia Iubim Natura – Bacău

Cu aceşti bani am plecat, dar pe traseu am fost ajutat şi sponsorizat de mulţi oameni de bine, printre care majoritatea români, fraţi, consăteni, prieteni, cât şi străini. Pe parcursul drumului, am lucrat prin Italia şi Anglia, unde am adunat cam 1500 de euro.

Însă,  restul de bani, în jur de 2000-2200 de euro au fost oferiţi de diferite persoane, după cum am spus mai sus. Aceşti oameni au fost sponsorii mei, lor le mulţumesc! Oameni simpli, mulţi dintre ei au fost mândri şi bucuroşi să mă ajute. Mulţi dintre ei mi-au zis: “Pentru că faci un lucru frumos pentru  ţară, să vadă şi alţii că şi noi putem!”

Am să-i port mai departe, aşa cum i-am purtat şi în acest tur, pe aceşti oameni, în gândurile mele, în inima mea, iar povestea asta o dedic lor, acelor care au contribuit pentru ca eu să  reuşesc în această expediţie.

De unde am cerut şi am încercat să obţin sprijin (primăria din comună, firme), nu am primit nimic, iar de la cei de la care nu am cerut am primit !

R.S: Ce părere au avut prietenii şi colegii dumneavoastră de aceasta idee?

A.D: Prietenii…

Cei care înţelegeau ce fac (cicliştii), au avut o impresie foarte bună şi au venit la start, m-au însoţit pe drumul de plecare . Nu ştiu câţi dintre ei ar fi fost siguri de reuşita mea, eu însă eram, şi nu mă interesa ce gândeau ceilalţi. Eu ştiam că orice descurajare atrage frica, or eu nu doream să mă alimentez cu aşa ceva. Ignoram pur şi simplu veştile rele, neplăcute din partea oricui. Dacă de exemplu  cineva îmi spunea: “Vezi că pe acolo e periculos, sau vezi că s-a anunţat asta sau asta” …eu îi ziceam: gata, stop, nu mai continua! Nu vroiam să aud  nimic negativ, rău.

Este şi asta o artă , o realitate de a învinge, de a reuşi.

R.S : Prin ce tari aţi trecut?

A.D : Bulgaria, Turcia, Grecia, Macedonia, Albania, Muntenegru, Serbia, Bosnia Herţegovina, Croaţia, Slovenia, Italia, Monaco, Franţa, Spania, Portugalia, Belgia, Olanda, Germania, Austria, Italia, Ungaria, România.

R.S : Care a fost cel mai frumos loc pe care l-aţi văzut şi fotografiat în lunga dvs. plimbare?

A.D : Locuri frumoase …poze frumoase ? …Toate locurile sunt frumoase când eşti deschis către cunoaştere, când descoperi că fiecare loc are farmecul lui, aşa cum fiecare ţară are peisajele ei frumoase.

Mi-a plăcut mult în Macedonia, o ţară cu oameni naturali.

După care Coasta Dalmaţiană, care are peisaje fantastice, de basm. Bosnia, cu natura ei. În Scoţia mi-a plăcut blândeţea oamenilor, căldura lor.

R.S: Ce planuri de viitor aveţi ?

A.D: Doresc să colind lumea. Mă interesează în mod special un alt continent cum ar fi Asia, visez de mult să ajung prin Mongolia, China, Thailanda, India sau Tibet.

Pentru anul viitor pregătesc un proiect, tot pentru Europa, o aventură cu scop caritabil. Aş pedala oriunde şi oricând, dar implică organizare multă, cheltuieli, fonduri de care momentan nu dispun.

Dacă aş găsi un suport material, aş pleca şi într-un tur al lumii, oricând.

Doresc să călătoresc în multe locuri, şi să adun materiale pe care să le prezint şi ofer românilor de aici, celor care nu pot (nu vor) să experimenteze, să călătorească. Poveşti, imagini, experienţe filmate, documentare. M-am convins că din şaua bicicletei lumea de vede altfel. Vreau să împărtăşesc acest sentiment şi celor din jur.

Aşa cum pentru  mine călătoriile înseamnă viaţă, tot aşa pentru  mulţi dintre oameni ar trebui să însemne măcar un moment de viaţă, un moment de trăire printr-o călătorie interioară, iar o dată începută această călătorie nu le va fi greu să înfrunte greutăţile vieţii, greutăţi peste care vor trece cu zâmbetul pe buze şi cu inima deschisă spre iubire.

Dacă aceste  lucruri se întâmplă, atunci nici ei nu vor fi departe de a se descoperi, fiecare pe sine aşa cum m-am descoperit eu în  călătoriile mele.

Schimbarea spre ceea ce numim ,,bine,, trebuie să plece din interiorul fiecăruia dintre noi,  nu să aşteptăm ca cineva, de undeva, să vină şi să ne schimbe.

După cum spunea şi marele Gandhi: “TU trebuie să reprezinţi schimbarea pe care vrei să o vezi in lume!“

Foto: Anton Duma

Mai multe informaţii despre minunata sa călătorie puteţi găsi pe blogul său : http://cicloturistroman.blogspot.com/

Comments
  1. Andrei Mgs says:

    Felicitari! Mult succes in continuare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s